Linistea

Raul ti se pare o binecuvantare, dorintele nu-si mai au rostul, ai atins perfectiunea cu toate imperfectiunile, n-ai nevoie de nimic in plus. Iti place aici, nu-ti mai doresti calatorii. Esti lucid si te intrebi daca nu cumva te-ai imbolnavit mintal, ti se pare imposibila aceasta stare, in prima faza nu o accepti pt. a evita eventualele deceptii.  Ai vrea sa-ti traiesti restul zilelor in felul asta, esti in stare sa faci pact cu oricine pt. a pastra senzatia .
Linistea a fost efemera, privesti in trecut cu nostalgie, nu conteaza ca nu o mai ai, te bucuri doar gandindu-te ca ai avut bafta de a o intalni.

Sa le incerci pe toate si sa nu ti se potriveasca nimic denota decaderea infinita spre nicaieri, mi-am trait existenta in echilibru si-n extreme, mi-am dorit fiece tip de metamorfoza, mi-am cautat stapani, am ajuns in punctul in care si suferinta si-a pierdut intensitatea. Esential este sa stii ce ti se potriveste, nu ce-ti doresti. Cand supliciul isi pierde vivacitatea traiesti abandonul absolut, nu mai ai nimic, vietuiesti corect si insuportabil, izbanda mentalului asupra emotiei nu poate fi decat limita durerii impracticabile. Privarea de suferinta persecuta mai profund decat prezenta acesteia. Tot ce-ti doresti sunt ravagiile in viata ta si-n a altora doar pentru a te simti viu. Abnegatia pentru suferinta evidentiaza linistea ca fiind potrivnica trairilor si implicit vietii. Odininoara mi-am dorit binele, acum provoc raul pentru resuscitare si adoptie. Nu-mi este accesibil nici progresul, nici regresul, traiesc sterilitatea desavarsita. Tot ce mi-am dorit a fost orisice tranzitie, sa speri ani in sir la convertire si la renegarea eului releva incompententa independetei, carcera mintii. Sunt incompatibil cu fiinta umana, am decazut fara sa raman jos, m-am inaltat ca ulterior sa revin in punctul mort. Forta te instraineaza de propria persoana, ajungi sa te privesti ca pe un necunoscut   intr-o delasare completa, tanjesti dupa orice fel de traire interioara. Dupa o viata zbuciumata in introspectii ajungi umanoid si-n mijlocul celor mai fierbinti evenimente. Cand nu ai la ce sa renunti, cand nu ai niciun om, personaj, entitate in jur care sa-ti poata oferi o oaresce excitatie mentala, cand nu mai ai aspiratii exersezi conflictul doar pentru a te simti om. Ce am vrut am devenit, ce mi-am dorit nu  mi-a priit, mi-am dorit gresit; n-as fi vrut succesul. Mintea-mi este tiranica, spiritul candid, pe cine sa aleg? Tradarea apare in lipsa secretelor, cand nu mai avem ce descoperi la celalalt (ego/ alter ego si nu numai). Cand egocentrismul, amorul propriu, lipseste cu desavarsire dam fuga in asocierile diverselor conceptii si personulitati , gonim bezmetici catre confirmarile altora cand in noi zace plenitudinea. Cine este devotatul daca nu propriul sau denigrator? Orbecit-am dupa necunoscut sfarsind in dezgustul plictisului oferit de toti ceilalti, aghiotantii plasmuirilor. Candva aveam nevoie de acalmie, acum nu o mai suport. Viata fara emotie ar trebui curmata.

P.S.  Existenta este facila, alegerile sunt cumplite. Cel care nu are de ales se poate considera implinit.

...

Nu cred în nimic, dar iau în considerare totul.  (desfiintarea anularii scepticismului)

Habitatul supraomului rezidă in scepticism, nu in certitudine .

 Dragostea pentru teoretizare și mizantropia, chiar și mizantropia etică, sunt unul și același lucru. 

Tot ce este paradoxal este real.

Abstractul e triumful salutar al minţii.

Alege-ţi ţelul care îti va satisface succesul si esecul deopotrivă, astfel vei fi fericit.

Nimic nu prevesteşte adevărul, totul e maculatură.

Ma autoproclam mercenar faraă cauză si beneficii.

A fi mandru de calitatile pe care le posezi nu inseamna altceva decat autosuficienta, retard mintal.

Aşteptarea este instrumentul de măsură al dragostei.

Convingerea: refuzul de a gândi şi, binenţeles, de a suferi.

Morala ia naştere când interesele coincid.

 Fără rațiune totul este fragil. 

Să fii tu însuţi îţi aduce împăcarea cu propria persoană, dar nu şi cu ceilalţi. Ori te iubesti pe tine, ori pe ceilalti.

Scepticismul nu îţi îngăduie nici să mori, nici să trăieşti, doar să suferi.

Depresia e boala optimiştilor, un pesimist veridic niciodată nu va fi surprins de abis.
  
 Inutilitatea vieţii se traduce prin neputinţa omului de a revela adevărul.

Nădejdea în orice precede suferinţa.

Nu-mi descrie adevărul, nimeni nu l-a văzut.

Toți milogii sunt viguroși sub oblăduirea convingerilor. 

Gândesc doar pentru un somn bun, căci emoţiile năvălesc când raţiunea e mută.

Trăim neantul complex .

Să nu crezi în nimic înseamnă să fii pregătit pentru orice.

Nu sunt anti ceva, dar îi iubesc pe cei care sunt contra majorităţii.

La baza oricărei greşeli stă emoţia.

Cercetează nimicul sau trăieşte-l.

Omul tolerează onestitatea atât timp cât aceasta este pertinentă interesului propriu.

Îi este facil raţiunii să stăvilească suferinţa, dar îi este infinit mai greu să refuze fericirea vremelnică.

Ateismul este rezultatul fanatismului religios, dogmaticii îşi blamează propria creaţie.

Cel care ajunge involuntar în singurătate suferă, cel care o alege se bucură.

Liniştea este letargia intelectului.

Cunoasterea: o alta scuză care sa justifice vicisitudinea nimicniciei.

Orice nevoie este o slăbiciune.

Intâia imbecilititate: asocierea vietii cu ceilalti indivizi.

Mersul la psiholog este aidoma spovedaniei: nici nu strică, dar nici nu ajută.

Doar distrugerea este fezabilă.

Împlinirea visului reprezintă declicul plictisului.

Regretul întruchipează autodistrugerea, iar uitarea lui reprezintă recidiva.

Viaţa e o partidă de amor cu văduva neagră.

 Mă fascinează arta, nu înțeleg nimic din ea. 

Nu avortul e crima, ci condamnarea pruncului la un trai auster.

Aruncaţi cărţile de tarot, prohodul e viitorul.

Binele şi răul stârnesc echivocul , orişice poate fi util sau nefolositor.

Nu-ţi plânge de milă când eşti abandonat , bucură-te de independenţa căpătată .

Dragostea şi credinţa nu încuviinţează judecata.

Conștientizarea nimicniciei transpune fiece acțiune în ispășire .   
  
Scepticismul reprezintă independenţa desăvârşită .

Comuniunea cu Dumnezeu: proiecţia afectului in iluzie.

Nu iubesc oamenii pentru ca n-am nevoie de ei, dar nici nu-i urasc pentru ca-mi
sunt indiferenti. N-am cunoscut oameni, am cunoscut umanoizi programați biologic ahtiați după reacții chimice, gata să ucidă orice gând, vorbă, faptă opozabilă cu nevoia lor chimică. Am văzut firescul emoțiilor glorificat, absurdul ridicat la rang de absolut și miracol. 

Ratiunea mi-e demiurg, muză si obsesie.

Fără antinomie raţiunea rămâne simulacru .

Orice apreciere îţi gâdilă orgoliul şi-ţi insultă inteligenţă.

Totul e contradictie.

Larve/creduli: nihilisti, kantieni, agnostici, hindusi, budisti, crestini, islamisti etc.


Chinul: exercițiu de forță 
Deznădejdea: tihnă prin capitulare temporară 
Imposibilitatea: șansa infimă 
Idealism/Materialism: posibilități 
Sensul vieții: curiozitate 
Limitări: cu excepția morții, nimic. 
Uniune: îndoială